PLECAȚI ȘI NU VĂ MAI ÎNTOARCEȚI NICIODATĂ...

 Zei blestemați, plecați și nu vă mai întoarceți niciodată

Că ați lăsat planeta îndoliată,

Ne-ați scos din rosturi promovând doar frica,

Din viața noastră n-a rămas nimica

Prin demoni travestiți în lideri de popoare

Ați tot turnat în cupe băuturi amare,

Sclavia s-a întors în alte forme,

Zadarnic o fardează teorii diforme;

Democrația-i violată de-anticriști,

Iar în biserici cântă îngeri triști.

E pandemia fricii cea mai cruntă boală,

Azi cântă cucuvelele în școală

Sunt străzile pustii ca sufletele noastre,

Doar nouri negri-n zările sihastre,

Prăpăstii neștiute împrejur se cască,

Nu le vedeți ostracizați sub mască

În timp ce noi mimăm că suntem vii

Satrapii lumii pregătesc regii,

E ordinea de zi batjocura supremă,

Canalele de știri au devenit o ghenă

Prin care curg de-a valma vechi reziduuri,

Nicio fereastră nu se deschide-n ziduri...

Nu pandemia-i boala cea mai cruntă

Ci lașitatea de-a fugi din luptă

Și de-ai lăsa pe politruci să-njure,

Și-ntreaga libertate să ți-o fure,

Să nu ai dreptul la-ntâmplări umane;

Ajunge, cârduri buhăite de satane!

Lăsați-ne ca-n suferința noastră

Să se întoarcă pasărea măiastră,

Plămânii să ni-i umplem de aerul curat,

Văzduhul să răsune de trilul colorat

Al îngerilor liberi ce zburdă în copii,

Lăsați-ne, satane, să fim iar oameni vii!

Să fie tinerețea prilej pentru avânt,

Ați transformat planeta albastră în mormânt

Lăsați bătrânii-n pace, în liniște să plece!

Un tren al suferinței prin suflete ne trece,

Această pandemie pe care-o promovați

E o sentință falsă și nu veți fi iertați

Ați transformat firescul în cea mai grea povară,

Ne-ați răsturnat în suflet pietrele de moară,

Să le cărăm pe nevăzute schele,

Să construim tot pentru voi castele

Plecați și nu vă mai întoarceți niciodată

Că ați lăsat planeta îndoliată!

Ne-ați scos din rosturi promovând doar frica,

Din viața noastră n-a rămas nimica...

25 decembrie 2020/21 decembrie 2021