Nu mă-nveli cu razele de soare
că s-ar putea s-adorm definitiv,
iubirea suferindă-i sub zăvoare
zdrobită de același laitmotiv
Cobori dinspre ființă uneori
cu disperarea de-a fi înger,
de-atâta frig și-îndepărtări
în vise sânger
Nu am uitat cine-a ucis
cu voie marile speranțe,
singur pe sensul interzis
respir sub gloanțe
N-am să șoptesc vreodată: vino!
n-am să mai zbor, n-am să mai strig,
pe scara mea de fum, lumino,
cobor în frig...
2 decembrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu