Coboram treptele rupte ale inimii negre
și-n somn mă strigai pe numele mic:
”Ai grijă să nu te îmbrățișeze neantul,
să nu mi se-ntâmple-n drumul spre tine nimic...”
Am călcat pe o treaptă albastră, nesigură,
și-albastrul mi-a invadat mirările, ochii
”Hai, vino mai aproape, iubite!
mi se zbate trupul de zăpadă sub rochii...”
Ai întins scările de fum între noi
și am urmat, strivit de zări, cocorii;
a țipat sufletul ca un vultur rănit:
”Aruncă peste arșița inimii, norii!”
M-am trezit pe un pat de frunze amare,
de jur împrejurul inimii nu era nimeni,
am așteptat să te naști veacuri lungi,
n-ai venit și patul a rămas pustiu fără tine...
22-23 decembrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu