În serile nesfârșite de iarnă
îmi întind privirile către cer,
poate acolo este cineva
care face miracole
pentr-un suflet stingher
Trec prin ninsoare cu gulerul sufletului ridicat,
viscolul îmi răscolește privirile,
se aude tristețea cântând...
Undeva, la capătul lumii,
au înghețat amintirile
Îmi rămân urmele suspendate-n zăpadă,
ca un ultim semn de plecare...
În serile nesfârșite de iarnă
îmi iau rămas bun de la visuri
și mă înec în uitare...
26 decembrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu