De câte ori pleci, prin suflet curgând,
se-aud curcubeie plângând
În fiecare noapte visez paradisul pierdut,
lumea bizară prin care-am trecut
Pe frunzele căzânde mă scriu
până mi se face târziu
Dincolo de cuvinte, sfâșiată de-o stea,
locuiește neliniștea mea
Timpul știut n-a mai avut răbdare
și-a aruncat toate culorile-n mare
Du-mă în nori, să mă plouă
cu păsări albastre de rouă
Ascunde-mă-n tine, ține-mă strâns,
să nu știe nimeni dacă a plouat sau am plâns...
20 martie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu