Îmi închid poarta inimii. Doare prea tare
această primăvară strecurată pe furiș,
zadarnic cântă păsările în frunziș,
zadarnic cad cometele din soare
Cerșesc la poarta sufletului norii,
toți călțuneii s-au trezit sub scuturi,
se-aprinde înserarea-n gânduri
și plânge-un pescăruș pe țărmul mării
Iluzia-n țărână se preface,
cotrobăie prin zațul zilei corbii,
spre orizont privesc întunecarea orbii,
tot soarele în lacrimi se desface
Curg prin retină întâmplări de sare,
sub cicatrice se-ntrunesc plecări,
zadarnic cântă cârduri de cocori,
în inimă s-a prăpădit o floare...
5 martie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu