Nu acceptați lozincile fardate
ce toarnă-n suflete otravă,
e timpul să vă vindecați de lașitate,
că-i boala dintre toate cea mai gravă
O lacrimă-i pe lume țara noastră
tăiată cu creioanele pe hărți,
copii orfani stau în fereastră
de veghe unui șir de morți
Fiți demni ca urșii carpatini,
stăpâni să fiți la voi în țară,
amară-i pâinea întinsă de străini
în indecenta epocă barbară
Armatele perverse care vin,
asezonate în ținute Gucci,
vă toarnă-n suflet fluvii de pelin
de-ajung să cânte-n țara noastră cucii
Prin bănci și alte instituții
induc definitiv sclavia,
se inventează false revoluții,
un iarmaroc al lașității-i România
La știrile de seară se tot spune
că suntem niște bieți descreierați,
le cântă zilnic trădătorii-n strune
că nu mai suntem un popor de frați
A-nvins curvia neamul românesc,
e plină scena de acorduri sumbre,
doar cei ce mor cu-adevărat trăiesc
în spațiul mioritic locuiesc doar umbre
Nu vă-nchinați străinilor
ce ne impun cutume înrobitoare,
deschideți ochii, orbilor,
să tragem cu săgețile în soare!
Și chiar de-o să pierim în luptă
izbindu-ne cu sufletul de nori,
la moartea noastră va fi nuntă
și ne-or cânta privighetori...
22 martie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu