Iubito-i primăvară, curg în sânge
râuri de păsări ce-au migrat cândva,
de-atâta frumusețe timpul plânge
și tu-nflorești în amintirea mea
Mă îndeamnă dimineața din fereastră,
să nu mai stau în suflet, sub ninsori,
se face nesfârșirea mai albastră
și plouă dinspre tine cu cocori
Retina colorează un alt soare
ce curge-n mine până la zenit,
regretă despărțirea cel ce moare
și a uitat pe cine a iubit
Deja în cosmos guguștucii cântă
într-un sublim, reinventat demers,
e-o invitație perpetuă la nuntă
și ninge cu petale-n univers
Iubito, ochii albaștri ai poienii
ne îndeamnă la plecări spre infinit,
se-ntorc toți călțuneii din bejenii
și-aduc în suflet timpul fericit
E inutil să-ți mai descriu peisaje,
e înflorirea dreptul de a fi,
dau la o parte marile bandaje
și poate-ntr-un final voi înfrunzi
Și-o să foșnesc în fiecare noapte,
la geamul tău, fără să știi că sunt,
când ai să dai perdeaua la o parte
vor plânge toporașii sub pământ
Iubito-i primăvară, curg în sânge
râuri de fluturi coborâți din stea,
l-aud pe Dumnezeu cum plânge
umblând desculț prin amintirea mea...
14 martie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu