TIMPUL AMAR

Mi-e dor de acel timp

în care desenam lumini și umbre

pe chipul tău drag,

mi-e dor de acel timp

în care erai fluture

dormindu-mi pe prag

Atunci ți-am invadat universul

și l-am modelat

cu gândurile mele febrile,

cu mâinile mele de lut;

mi-e dor de acel timp nemaivăzut

Erai a mea, doar ochii tăi

mai rămăseseră ai tăi

și străluceau atât de tare

că-n mare, de atâta mirare, 

se ascunsese soarele...

Mi-e dor de acel timp

în care-ți sărutam și ochii, și gura,

și albastrul cerului și picioarele

Nu mă agăț de nimic,

speranțele au devenit iluzii pierdute,

și totuși 

încă-mi desfac aripile deasupra pământului

până când se aude ecoul: du-te!

Nu mă duc nicăieri,

tânjesc după timpul amar

în care eram cafeaua

pe care-o sorbeai din pahar...

7 aprilie 2023