URMELE NOASTRE ÎNCALȚĂ FIINȚE STRĂINE

 Trăim într-o lume în care fiecare e pe cont propriu,

mărunțișurile par lucruri importante,

lucrurile cu adevărat importante par mărunțișuri,

trăim într-o lume bizară, cucuta e o băutură dulce-amară

Oare trăim sau supraviețuim propriilor noastre dureri?

De ce adeseori ne dorim cu ardoare să se întoarcă ziua de ieri?

Călătorim pe linia subțire dintre viață și moarte,

sufletul aleargă rănit după fluturi și se-ntoarce pe scuturi

Nu mai știm când noaptea se preface în ziuă,

nu ne mai amintim dacă pasărea fără trup

a zburat fără să spună adio

sau a tăcut

Nu știm nimic, nu trăim nimic, nu suntem nimic,

nici măcar soare orbitor,

ne legăm de stele cu oasele noastre îngropate în dor,

cu durere, cu spaime, cu himere,

evadăm dintr-o lume în care fiecare trăiește pentru sine...

Tăcere,

urmele noastre încalță ființe străine...

3 aprilie 2023