Orchestra cântă,-n sălile de bal
nu mai e nimeni, numai umbra ta,
corăbierii plâng pe mal
și-n teatrul vieții scena de final
o joacă încontinuu altcineva
Pe străzi trec orbii către cer
purtând lumina încuiată-n pleoape,
și parcă mi se face și mai ger
de când cătușele de fier
de foame-n carne-au început să sape
Amurgul strigă rezemat de munți
și-n vis copacii cresc cu vârfu-n jos,
trec demonii neliniștii pe punți,
de trebuie o să-i înfrunți
s-amâni căderea omului frumos
În turn ora exactă se amână,
din clopot a rămas nimicnicia,
din lumea ailaltă nimeni nu mai sună,
tăcerea pân la capăt se consumă
și plânge la fereastră veșnicia...
29 aprilie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu