Mi-amintesc de acea viață, magia nu mă lasă să uit,
ne iubeam până la moarte și înapoi,
ne ducea în brațe Universul,
toate stelele-i căzuseră în noroi
Nu ne speria nimic, noaptea era pretextul ideal
s-aprindem ruguri unul în altul;
ochii tăi aromați,
ochii tăi minunați precum bazaltul,
colorau în sânge neantul
Și nu știam ce se ascunde
în spatele dimineții ce va veni,
am fi vrut să nu se sfârșească magia,
să ne putem definitiv iubi
Să nu-ți fie frică, mie nu-mi mai este,
iubirea sfâșietoare e tot ce rămâne
în sufletul nostru
după ce ne-am prefăcut în fărâme...
8 aprilie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu