Da, tu erai cea mai frumoasă,
dar nu pentru că așa te-ai născut,
ci pentru că am trecut peste tine
cu inima mea de mamut
Și ți-a plăcut cerul meu cu păsări de pradă,
cu lupi ce urlau disperați
să te vadă
cum umbli desculță prin munții Carpați
Și toate izvoarele ce-mi treceau prin privire
îți ostoiau setea fecundă,
de atâta nebunească iubire
ai ajuns la masa credală flămândă
Și te-ai hrănit cu pofte hulpave
măcinând până la capăt visele,
au rămas câteva epave
mărturisind abisele
Nici nu mai contează până când
era valabilă declarația belicoasă,
îngerii de-un mileniu se miră
cum de erai așa de frumoasă
23 iunie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu