Curge albastrul ca o rană deschisă

Sparge-mi ferestrele inimii, să zboare
Amintirea umbrei sfâșietoare.
Două fântâni, limpezi ca roua de vară,
Au privirile înghețate de iarna polară.

Îți scrijelesc pe suflet promisiuni nedrepte,
Te duc în brațe pe imposibile trepte,
Drumul se-ntinde să te cuprindă,
Taci și te încui într-un ciob de oglindă.  

Până când se izbesc creuzetele de asfalt
Și-n copaci se strivește cerul înalt,
Curge albastrul ca o rană deschisă,
Te-ascunde-n pasărea cu aripi de clisă.

Dintr-odată se stinge lumina de var
Și-n gură îmi latră un câine amar.
Sparge ferestrele, lasă să zboare
Amintirea iubirii sfâșietoare.


11 iunie 2017