Decont (În prăpastia din avatar)

Va veni decontul de mai multe ori,
viața se întinde pe un stat de plată,
inventăm trasee de cocori
dinspre lumea asta spre cealaltă.

Nu simțim albastru-n cerul gurii,
ne-nfruntăm cu poftă de mutanți,
până când din hăurile urii
se întorc cohorte de atlanți,

înarmați cu suflete de zgură
din exilul ultimului țărm,
nopțile din amintire fură
ori de câte ori uitările adorm.

Doare parcă-ntoarcerea invers,
timpul a sărit grăbit din ramă,
îngerii mai au un veac de mers
prin această nesfârșită dramă.

Ce va fi să fie nu mai știu,
mi-au căzut aripile în zloată,
va veni decontu-ntr-un târziu,
pe un ciob de suflet, la erată.

Și îl vom plăti penalizați de timp,
și de toate regulile disperate,
e mai tristă viața în Olimp
de când sufletul se cară-n spate.

Să sperăm că va depune singur
actele finale la etaj,
ca să le citească sigur
pasărea intrată în sevraj.

Ce-o s-arunce înapoi cu pene,
și cu pietrele crescute în aortă,
n-or să mă izbească teoreme,
și nu am nevoie de escortă.

Toți plătim această notă falsă
casierului imaginar,
până când cărările ne varsă
în prăpastia din avatar...


12 iunie 2017