Dar poate nu mai știți ce se întâmplă
pe-aici prin emisfera boreală,
ce cuc ne cântă dimineața-n tâmplă
să umple sala putredă de gală
Mai moare câte-un doctor fără voie,
pojarul mai sugrumă un copil,
corabia de fluturi a lui Noe,
hrănită e cu droguri și trotil
Mor generații fără să trăiască,
trăiesc nebunii ce nu vor să moară,
această specie de om, câinească,
din ere-nsângerate se coboară
Nu mai e loc de sentimente tulburi,
nu mai există trepte către cer,
e interzis chiar dreptul de-avea gânduri
și de-a păstra o doză de mister
Iubirea-i o corvoadă post-modernă,
în sânge se strecoară silnic corbi,
drapelele se-ntind pe sârmă-n bernă
vestind venirea oștilor de orbi
Rețelele cu ochi de ebonită
se-ntind la nesfârșite bârfe,
realitatea-a fost înlocuită
de trucuri evazive și de târfe
Nu-i nicio șansă pentru nenăscuți,
deșertul se întinde ca o rană,
trec turmele puhave de mamuți
strivind lumina ochilor de mamă
Această ordine de zi bizară
e completată cu războaie crunte,
e existența singura povară
ce-și cară-n cârcă singurul ei munte
De sus, din gândurile blestemate,
neantul ca un clopot latră-n tâmplă,
și sângerează visele damnate,
că nu vreți să-nțelegeți ce se-ntâmplă
27 iunie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu