La zidul cetății sunt târguri de sclavi,
robi fără gânduri belicoase,
ce refuză să iubească apusul,
striviți de bocancii tăcerii din oase
Nu deschide nimeni vreo ușă,
pe fereastră nu intră niciun dromader,
în mlaștina dromaderelor
nu există secvențe de cer
Într-o zi au pierit dromaderii,
înecați în propriul surâs,
cineva a scrijelit cu graffiti
pe inima lui Iisus,
un cântec nelumesc de iubire,
cântat de corul robilor în fața porții.
Nu l-a auzit nimeni:
nici viii, nici morții
27 iunie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu