Stalactite

Frigul a mușcat ca un câine flămând,
prin aortă se scurge nisipul
îngerii de ceară din mine furând
îți croiau pustiindu-mă chipul

Inima creștea ca o cocă încinsă,
în munții ei, în iglu,
cineva uitase lumina aprinsă;
nu eram eu și poate nici tu

Era o stalactită coborâtă abrupt
din tavanul mărilor sărate,
așa de puțină și așa de demult
din ierni dinadins sugrumate

Nu se mai cunosc urmele de tăcere,
nu mai ninge cu tine prin sânge,
vor veni din dezastre himere 
și pustiul în suflet va plânge

cu lacrimi de ceară topite,
cărate de îngeri prin uitare trecând,
din aortă se scurg stalactite
și frigul mă mușcă ca un câine flămând  


2 iunie 2017