vineri, 30 iunie 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (77)

Și pe scenă, și cu sufletu-n Rai * PSD, probleme cu ficapul * Domnul Goe Wlasopol * Ce are în comun Goagăl cu politicienii români * Războiul informațional * DNA-ul analfabeților * Ușa dinspre ziua de mâine * Despre involuția salarizării profesorilor * Naufragiul Andreei Submarin * Vadim l-a citit pe Dan Negru * Telespectatori cu bisturiu * Putregaiul din Biserica Ortodoxă * Dodon, cel mai mare avorton * Decorații moldovenești: ”Nevinovăție și Credință”, ”Vitejie și Erotism”


Un ambulanțier ce transporta sânge într-o ”Salvare” fără aer condiționat, la 40 de grade Celsius, a fost oprit de inteligenții de la Poliția Rutieră care n-au ezitat să-i suspende permisul, fiindcă depășise viteza legală. E inutil să mai precizăm că anomalia s-a petrecut în Vaslui...* La adunătura pentru normalitate a unor pierde-vară, desfășurată în fața statuii lui Avram Iancu din Cluj-Napoca, o actriță înfierbântată a sărit în apărarea iubirii de sine reușind să-și joace rolul vieții. Jandarmii i-au dat replica după cum îi recomandă vocea și talentul lor, luând-o pe sus spre costernarea publicului. Huiduielile nu erau adresate abilei actrițe, care-și făcuse încălzirea pe malul Someșului la marșul acelora care se iubesc doar ei între ei, în oglinda diformă a realității.   Niște matahale absurde au smuls-o de pe asfalt și au transferat-o în duba lor. Măi, băieți, știu că mintea nu crește pe toate drumurile, că dacă creștea o pășteau și măgarii, dar nu așa se convinge o susținătoare a amorului liber să vă însoțească în paradisul pulanului! Nu așa se face un preludiu ca la carte! Mai întâi trebuia să-i puneți perucă unui coleg mai efeminat, să băgați la stație melodia ”Je t aime!” a Larei Fabian, și să lipiți pe parbriz o fotografie cu Ellen De Generes. Dacă nu venea cu limba scoasă, ca pisica la smântână, înseamnă că nu mai înțeleg femeile ne...citite. Pe voi ce v-a învățat la Școala aia de Corecție a Vieții? Doar să dați cu pulanul? Ce naiba, ați avut profesori numai din Vaslui? * E clar, PSD își alege miniștrii  prin tragere la sorți. Altfel cum ajungeau pe scena festivalului Cântarea la mișto a României artiști celebri ca geto-dacul Ilan Laufer (numai bun de aruncat în sulițe), oerianul Petre Daea, nevinovatul Mișa și alți comici vestiți ai ecranului alb-negru? E singura explicație logică. Numirea lui Mihai Tudose în funcția de premier e cea mai elocventă dovadă că, în aceste vremuri de profund dispreț față de valori, pe scaunul pe care au stat Brătienii, Nicolae Iorga, Octavian Goga, poate să se cocoațe orice marionetă de bâlci cu ficatul rezistent la mari inundații. Dar cu un doctorat plagiat la zi. Asta ține deja de tradiția acestui partid de intelectuali făcuți la apelul disperat al bocancilor. Totuși, noul prim-ministru e puntea de legătură dintre prezent și trecut, făcând parte din aceeași categorie de spirtoase politice cu domnul Nicolae Văcăroiu, înainte de a se trata cu moare și zeamă de varză la celebra clinică pentru demnitari ”Cireșica”. Liviu Dragnea face propuneri d-astea bizare (Shaideh, Grindeanu, Tudose) sperând că până la urmă se va sătura și Iohannis și-l va nominaliza pe el. Dar președintele fie că nu pricepe, ceea ce nu este exclus, fie se preface. În guvern s-a întors și fata aia cu chef de inundații, iar, pentru destinderea atmosferei, la Cultură, au adus un băiat ce s-a remarcat la ”Cancan” și la alte focare academice, care a respectat și a promovat libertatea de exprimare culturală în papuci și-n pielea goală până la uitarea de sine. În rest, vedetele fostului guvern, demis pentru incompetență, s-au întors la lucru ca să se facă de râs până la capăt. Ca să nu existe probleme majore cu steatoza hepatică, programul de guvernare-hibernare a fost modificat în așa fel încât consumatorii de vorbe goale să-și continue sevrajul lingvistic. Artizanii posibilului colaps economic își fac de cap profitând de adevărul irefutabil (frumos cuvânt!) că Opoziția este o adunătură de tolomaci. Unii dintre liderii acesteia chiar l-ar putea umili pe dl. Tudose, dacă s-ar așeza la dezbateri cu ficatul pe masă. Dar să nu credeți că Executivul e doar o formă fără fond în care se destrăbălează consumatorii înrăiți și hoțomanii profesioniști? Nici vorbă, în spatele lor sunt oameni prevăzători, bisericoși până la obscurantism, credincioși propriilor interese financiare, care i-au ales drept modeluri, vorba domnișoarei Băsescu, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, protectorii politicienilor prinși cu programul de guvernare în sac. Cu toate aceste calități, n-au scăpat de perdaful președintelui Iohannis, supărat că i-au stricat vacanța de vară (grav!). Iată stenograma pe care un grup de generali mafioți ne-a băgat-o pe fereastra spartă a mailului: ” Draci pesediști, aldiști, udemeriști și alți iști, sunteți niște bulangii și așa o să rămâneți în istorie! V-ați făcut de tot râsul, nu știți să guvernați, așa că vom mai aduce guvernanți din America  și vreo două guvernante din Filipine. Până atunci terminați în caru meu cu țopăiala fiscal-bugetară că e mare prețul caselor!”  Nici nu și-a terminat Klaus lungul discurs că PSD a și aplicat măririle din programul de guvernare-manipulare! Au sărit cu aproape 2% notele de la Evaluarea Națională și cu 12%, facturile la utilități. Și, e de la sine înțeles, lefurile parlamentarilor și ale altor bugetivore de rang înalt au fost dublate. Tot de la 1 iulie. Profesorilor, medicilor și celorlalte categorii sociale defavorizate le-a dat nițică clanță, că tot erau obișnuiți. Evident că acesta-i doar începutul bunăstării care va năuci poporul român pe termen mediu și lung. Dacă mai e posibil așa ceva. * În compensație, celor mai necăjiți dintre pământeni, le-au dat și servici. De exemplu, domnului Goe Wlasopol, care are un copil de crescut, i s-a oferit postul de prim-vicepreședinte la ASF, cu o leafă de aproximativ 13 800 de euro pe lună. Faptul că este fostul soț al Olguței Vasilescu nu are nicio relevanță, câtă vreme la audierile din Comisia Parlamentară de Umor Involuntar domnul Goe Wlasopol a dovedit că e deștept de  dă în gropi... * Comisia Europeană a amendat Goagăl cu 2,42 miliarde de euro. Cam cât fură un politician român într-o zi mai proastă...* Ca să fie ajutată în procesul complicat de creștere a copilului, Valentina Pelinel-Porcea nu și-a angajat o bonă ci un bon (ce vă râdeți ca proștii, e masculinul de la bonă? Și dacă nu e, ar trebui să fie!) filipinez. Cică doamna e numai zâmbet în ultima vreme și cântă cât o țin bojogii celebrul șlagăr despre familia tradițională: ” Foaie verde rozmarin/ Aș bea numai vin-pelin/ Și-aș avea un bon (masculinul de la bonă, după cum vă zisei) străin!” Bietul băiat! Nu știe ce-l așteaptă când, din plictiseală, domnul Cristi Porcea va dori să se întâlnească, în camera intimă de la Poarta Albă, și cu bona! * Războiul informațional se desfășoară continuu, perfecționându-se permanent, cu scopul explicit de a crea o realitate paralelă, din care să țâșnească la momentul potrivit emoții devastatoare, menite să măture adevărata realitate. Scenariul, pus în scenă de regizori fără scrupule, are un final deschis, actorii, sufleorii și spectatorii putând fii lesne sacrificați pe altarul unor idei care nu le aparțin. * La Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău s-a înființat DNA-ul studențesc care-și propune sancționarea abuzurilor profesorilor. Primele cadre didactice care ar trebui arestate, dezbrăcate și bătute la encefalul minții sunt cele de la catedra de limba română fiindcă studenții lor e analfabeți. Iată cum sună apelul la luptă al tinerilor revoluționari: ”Reclamanții poate beneficia de confidențialitate dacă dorește.” Dacă nu dorește, e proști! * Peste 65% dintre copiii care intră în sistemul de învățământ vor face la posibilul loc de muncă activități care în prezent nu există. Așa că n-are rost să le programați cu meticulozitate viitorul. Ajutați-i doar să fie fericiți în lunga călătorie prin cunoaștere. Lăsați-i să deschidă curioși ușa dinspre ziua de mâine! * Iată cum a evoluat respectul față de cadrele didactice în ultimii 78 de ani: Potrivit decretului-lege 2845/1941, salariul unui profesor definitiv din învățământul secundar era cu 13% mai mare decât al unui judecător cu gradația 3. În perioada 1974-1989, salariul maxim al unui profesor din învățământul preuniversitar a fost cu 15% mai mic decât al unui procuror. În 2017, același salariu reprezintă 25% din leafa unui judecător de la Curtea de Apel. E clar? *  Andreea Submarin vrea să acosteze și să rămână cu picioarele pe pământ. N-a precizat cât de desfăcute...* Fiindcă de atâta stat printre blonde pe Dan Negru îl mânca limba, l-a provocat pe Vadim spunându-i, cu tupeul dat de Mama Natură, că nu-i place partidul lui. Cordial cum îl știe tot mapamondul lumii și exagerat de binevoitor cu oamenii necăjiți, Tribunul l-a mângâiat pe locul presupus a conține materie cenușie, dar de unde răsună și acum golul istoric, și i-a spus cu blândețe: ”Puștiule, ești tâmpit! Să vezi ce urgie fac ungurii când n-oi mai fi eu!” Diagnostic corect, numai că boala lui Dan Negru s-a întins ca mucegaiul peste întreaga clasă politică. Cât despre partidul lui Vadim, l-au aruncat niște tâmpiți la groapa comună a istoriei de mahala * Niște medici chilieni (din statul Chile, nu din comuna Chilii, locul de baștină al lui Iancu Jianu) s-au oprit din operat pentru a urmări penaltiurile din semifinala Cupei Confederațiilor, desfășurată între țara lor și Portugalia! Norocul pacienților a fost portarul Claudio Bravo care a apărat primele trei lovituri, dându-le o șansă nesperată. Oare unde-i jucătorul providențial care să salveze România ori de câte ori PSD-ul se oprește din guvernare pentru tradiționalele ciomăgeli de gang? * În timp ce prin față strâng semnături pentru familia tradițională, prin spate multe fețe așa-zis bisericești joacă în travesti, sperând că vor înșfăca Premiul Oscar pentru activități contrarevoluționare. În ultimul scurt-metraj, episcopul Hușilor interpretează rolul unui prelat pe care-l doare-n sistemul de operare de morala creștină. În mod surprinzător, partenerul care-i dădea replica Satanei cu sutană nu era Cristian Pomohaci. Poate în episodul următor. * Și cum o belea nu vine niciodată singură, Biserica trebuie să facă față unui val de procese intentate de absolvenții de liceu care au picat bacalaureatul fiindcă acatistele nu și-au făcut efectul. * Cum s-o descurca Bulache de la Chișinău pe căldura asta? Cine i-o scărpina pielea aia de măgar? Cine l-o scuipa între ochi ca să-l trezească din beția puterii vremelnice? Faceți ceva cu el, fraților, că, de atâta mâncărime, iar a început să mănânce bio. ”O parte din România aparține Ungariei, și o alta Moldovei.” Să moară mă-ta? * Dar nu-i confundați pe moldoveni cu Dodon, că-i nedreptățiți pe acești băieți minunați. Ia să apelăm la cronicarul Adi Sfinteș, care a trăit atâtea sute de ani printre ei, și-o să vă convingeți că toți suntem același neam de piatră. Cu capul de piatră. * ” Pe seară, răzeșul numără pierderile. Mai rămăseseră patru: el și vreo trei juniori cărora le mijiseră mustățile a primăvară de sub zăpada de două degete. Ceilalți, în frunte cu nea Pinalti, luaseră elicopterul și o răseseră spre Cipru că acasă era prăpădenie. Plăvănea rămase șef prin omisiune. Fiindcă era fără un statut precis înființă un partid, organiză alegeri anticipate și se alese președinte. Nu înainte însă de a-i cârpi două palme unui mucos care dorise să se ducă undeva chiar în timpul desfășurării scrutinului. În noua calitate, merse la tribuna improvizată pe o grămadă de crăci și ținu singurul discurs din viața lui ( Dar ce discurs!): ”-Mă, copchii...Afurisiții ăștia stau la poartă și îndrugă numai mascări. Avea dreptate Marișica, că-mi zicea mereu: ”Ai grijă, că dacă te încurci cu ungurii și e mulți, s-ar putea să nu te mai poți întoarce și-ai să mă uiți. C-ăștia halesc armăsari ca tine...” Așa-mi zicea și d-aia v-atenționez, bidiviilor, să știți cu cine avem de-a fașe. Hai să fașem ce-ar fașe Marișica: să-i tăvălim bine cu scopul de-a scoate sufletul din ei c-altfel o luăm urât pe schinare. Ați înțeles, hojmălăilor? E bine c-ați înțeles, mă bucur chiar, deși la cât de ghine v-am prezentat situația geo-stratejică nici nu se putea altfel. Cap de lemn să fi avut și tot vă cuprindea flacăra vorbelor mele. Așa că să trecem la fapte, că vorbele nu țin de foame. Puneți de mămăligă, aduceți brânză, ceapă, usturoi și pe urmă să facem și-un război! Apropo... Muceo, ai cărțile de joc la tine?  Pătrunși până-n măduva oaselor de frigul necruțător, cei trei vicepreședinți intrară fericiți în bucătărie. Haliră tot, după care se-ntinseră la palavre lângă butoiul cu vin. ”-Tu-le muma lor de unguri!” izbucni Mucea fără să-și dea seama că dăduse semnalul de ripostă întrucât asta era chiar parola aleasă de Plăvănea. Iuți ca fulgerul, sprijinindu-se de pereți, ajunseseră pe ziduri. Îi cam luase cu amețeală că nu sesizară stolul de săgeți ce se zbenguiau în voie pe deasupra lor. Ba unele, mai inimoase, îl înțepară pe domnul președinte Plăvănea, pe care acest aspect îl lăsă aproape rece.  Cu gesturi calme, de războinic versat, își dădu ițarii în jos și le arătă adversarilor nordul. Urletele de mânie ale acestora nu-l impresionară niciun pic și hotărî pe loc - deși nu citise asta în ”Strategia ciomăgelilor”- să le arate și sudul, însă realiză, într-o fracțiune de secundă, că de față sunt și cei trei juniori și nu se cuvine să-i fure toate trucurile de luptă. Roșii tot și renunță la teribila armă. Cum mai primise vreo cincizeci de săgeți drept în steaua polară, decise să le dea ungurilor lovitura finală că timpul părea că se comprimă. Ajutat de fișori ridică deasupra capului un Gheorghe Hagi de ceară. Un fior de groază trecu prin oștirea dușmană care o rupse la fugă într-o dezordine cumplită. Nu s-a oprit decât la vreo 12 km, la Ghindăoani, unde le-a ieșit în față voievodul Ștefan I(1394-1399), care i-a nimicit c-o plăcere nedisimulată. ”-Băi, frate- a concluzionat domnitorul - o papară d-asta n-au mai luat ungurii de la Posada. Să mor eu dacă n-am să-mi trec izbânda pe piatra funerară.” Ajuns la Cetatea Neamțului, Ștefan îl decoră pe Plăvănea, care tocmai își dădea, cu destulă tragere de inimă, obștescul sfârșit în brațele singurului tovarăș rămas în viață, statuia lui Hagi. Ochii oșteanului se făcuseră cât cepele de bucurie și mirare când îl văzu de-a dreapta voievodului pe însuși boier Giuvală. Îngăimă fericit: ”-Mulțumescu-ți ție, Maică Precistă! Boierul e suflet mare și-o să-i spună nevesti-mii ce bărbat am fost la viața mea. Și când te gândești că am să mor și Marișica a rămas tot cum o făcut-o mă-sa...” La vorbele astea simțitoare, plăieșii de alături se-ntoarseră pe partea ailaltă să nu le sesizeze agerul Plăvănea zâmbetele subțiri întipărite pe chipurile altminteri serioase. Și, eventual, să nu-i cheme la judecata de apoi pentru calomnie. * Promoușăn * După ce ați aflat cum a reușit Plăvănea să primească decorațiile ”Nevinovăție și Credință” și ”Vitejie și Erotism”, ar cam fi timpul să descoperiți ce miștoacă era viața românilor în Evul Mediu.. După lecturarea acelui episod unii veți dori să vă teleporatți acolo. Mai ales boierii. Parlamentarii nu, că pe atunci mai trăia câte-un Vlad Țepeș care obișnuia să te întrebe cu eleganță ce faci tu toată ziua de ai atâtea ocale și așa de multe parale. Care e cheia succesului tău financiar că, de regulă, cu munca nu te prea omori?! D-aia zic să nu ratați niciun rânduleț că istoria noastră e marfă de marfă, dacă înțelegeți ce vreau să vă spun cu atâta delicatețe și modestie. 


CONTELE DE MONTE-CRISTO
2 iulie 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu