Și plouă și-i vânt și-i urgie,
asfaltul topit se amestecă-n sânge,
caleașca de fluturi răsturnată-n pustie
ca o gheară de fiară mă strânge
De atâtea și-atâtea inventate motive,
îngerii renunță la ultimul zbor,
mările sugrumate de țărmuri native,
se ascund sub un colț nevăzut de covor
Vor trece aspiratorii de oameni, cu coase,
s-adune neantul din nopți efemere,
mâini ce s-au atins nemiloase
vor fi atașate unor triste himere
Vor arde mirese sub fereastra de pază,
lovite în plex de-un scurt-circuit,
va rămâne destinul într-o singură fază
și va stinge lumina. Delete.
23 iunie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu