Nu mai sunt repere să putem clădi
În această țară ordinea de zi.
Numai lași și curve se hlizesc pe sticlă,
Viața noastră-i simplă, proștii o complică
Bunul simț s-a stins, sus mitocănia!
Ce-a fost țara noastră? Ce-i azi România?
Numai ipocriții puși mereu pe jaf
Sunt la guvernare; țara noastră-i praf
Ulii dau semnalul hoardelor de corbi,
Chioru-i împărat când supușii-s orbi.
Mor bătrâni în frig, plâng copii de foame,
Și în vremea asta românimea doarme
Se combină hoții, proștii se-nmulțesc,
Se sufocă-n somn neamul românesc.
Un balet al morții e pe scena noastră,
Doar stindarde negre flutură-n fereastră
Însă politrucii spun că toate-s bune,
Țara noastră este locul unu-n lume;
La răbdări prăjite și la boli mortale,
Crematorii sumbre-s marile spitale
Nu mai sunt speranțe cu această clasă,
De-o eternitate ne dau foc la casă,
Și pe urmă-l sting ca să vadă proștii
Cât de buni sunt ăștia; ”ăștia sunt ai noștri!”
Ăștia ce-au vândut curentul și gazul,
Ăștia ce ne bat cu tupeu obrazul!
Că noi prea vrem multe, prea avem pretenții,
Prea nu înțelegem ce vor repetenții
Că nu-i așa simplu să împarți la toți,
Că s-au înmulțit hoardele de hoți,
Că-n bugetul țării haosul se cască,
Nu mai poți distinge hoții de sub mască
Hai, închideți gura, treceți la injecții,
Genei de-opozanți îi trebuie lecții!
Acceptați sentința, sunteți condamnați!
N-are importanță cine-s vinovați
Dacă veți muri, nu-i nicio scofală,
Au murit și alții fără nicio boală;
Să trăiască-ai noștri, politrucii lași,
Vai de țara-n care-n frunte sunt borfași!
Numai hoți și curve se hlizesc pe sticlă,
Viața noastră simplă ăștia ne-o complică;
Doar cu glonț pe țeavă putem reclădi
În această țară ordinea de zi...
20 noiembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu