Copilăria colorează o lună
căzută din sufletul meu,
mă ține când plouă de mână
și-mi e nesfârșit curcubeu
Un cântec de leagăn îi cânt
când ninge cu floare de tei,
de-am fi numai noi pe pământ
n-ar mai plânge nicicând ochii mei
O rog să intre în casă,
să stăm la povești amândoi,
lampa-i aprinsă pe masă
să se poată întoarce înapoi
Ea vine dintr-un loc numit Fericire,
călătorește pe sens interzis,
de jur împrejur nesfârșire
și îngeri albaștri în vis
În aerul serii sunt boare,
pe cerul albastru sunt nor;
și totuși văzduhul mă doare,
și totuși se moare de dor...
26 noiembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu