Câteodată ajung acasă atât de obosit
că nu mai știu în care viață sunt
Mă întind pe pat
și rătcesc prin munții inimii
În sobă se aude focul arzând
și parcă se dezgheață sufletul plăpând
Ațipesc și intru în altă viață
Și-atunci mi se face dor de tine,
atât de dor încât nu deschid ochii de teamă
să nu fugi din mine
Inima-mi rătăcește pe câmpuri pustii
sfâșiată de o durere imprecisă,
un fel de iubire ucisă
Sunt atât de aproape să te prind de mână!
De unde vine fericirea sfâșietoare?
Nici nu mai știu dacă sunt eu
sau e copilul fugind prin ninsoare...
Dar, fără să știu de ce,
îmi vine să plâng
și mă trezesc cu aceeași durere imprecisă,
mai sfâșietoare ca oricând
Îngerul rănit,
încercând să recompună sufletul în ruine,
îmi șoptește că așa se întâmplă
când mi-e dor de tine...
23 noiembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu