FUM...

În filmul absolut al vieții mele

secvențele se derulau invers,

mă tot pierdeam de mine însumi 

la margine de univers

Și-mi amintesc cum încercam

să mă prefac din lacrimă în stea,

ca-n toate visurile dulci

să-mi fii lumină, draga mea

Magia s-a mutat în nopți adânci

și-n visul ultim, de acum,

mergeam îmbrățișați pe-aceeași cale

de fum...

Lucrurile erau atât de legate încât 

prin fața inimii a trecut, în sus și în jos, 

un demon de lut

nemilos

M-am trezit 

cu o durere sfâșietoare,

nu înțelegeam ce se-ntâmplă

și de ce doare

În mine plouă, afară plouă

ca-ntr-o veche poveste de dragoste tristă

Nu-i nimeni în golul din jur,

doar Munții Carpați îmi întind o batistă...

29 noiembrie 2021