AMARA-N CAFEA

 După ce-am vărsat ultima călimară

am luat chitara și-am ciupit-o de corzi,

îmi crescuseră cochilie și solzi

și-n cafea amara era mai amară

Mă învârteam într-un cerc de suspecți

și nu reușeam să găsesc un motiv

să m-ascund în tabloul votiv,

Suflete, încotro te îndrepți?

Întrebarea nu a fost de ajuns,

prin perdea străluceau licurici;

ce bine e totuși aici

unde întrebi și n-aștepți un răspuns!

Am strivit sub călcâi un chiștoc de țigară

ce-n cale-mi ieșise când stelele beau,

fluturii mei în oglindă dormeau

și-amara-n cafea era mai amară...

17 aprilie 2022