POEMELE PLÂNG

O durere mă bântuie, o durere bizară,

lovește adânc în rărunchi,

bolnav e copacul de propriul lui trunchi,

cucuta-n pahar e cu mult mai amară

Și nimeni nu știe, nimeni nu știe

ce e cu acest diagnostic de frunze,

ceasornicul bate măsuri tot mai strânse,

curg șerpii prin viața pustie

Soarele se ascunde sub stânci,

linii frânte se scurg pe pereți,

cu sufletul tău încerci să le îndrepți

și cazi în prăpăstii adânci

Poemele plâng prăbușite pe lespezi,

cu lacrima primă păianjenul toarce,

o moarte bizară privirea-și întoarce 

și-n cânt muribund de lumină te lepezi...

26 aprilie 2022