O iubeam pe femeia aceea cu ochii de april,
O iubeam pe femeia aceea cu ochii vernil,
Iubeam mersul ei ca un cântec;
Îi iubeam și cocorii și tăcerea din pântec,
Și dorințele ei și înlunările dragi
le iubeam. Și-ntâmplările, și mirările, și durerile vagi
Nu era pe pământ o lumină mai mare,
O iubeam ca pe-o rază de soare
Tăind ascuțită zăpada;
Pentru ea am rescris ”Iliada”
Încă se aprind nopțile polare,
O iubeam pe femeia aceea cu gust de cireșe amare.
Împletiri de copaci nesfârșiți, împletiri de detalii
Au păstrat îngerii răstigniți în vitralii;
Piatra ce-a spart orizontului acel geam
N-a putut îngropa ce iubeam...
17 aprilie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu