În univers miroase a cafea,
afară plouă cu petale,
pe unde ești pierdută, draga mea,
de nu-mi mai ieși cu tot apusu-n cale?
Pe ce cărări te poartă gândurile?
Ce mări te-ascund în mările de-atlaz?
În mine suflă toate vânturile
și sufletul se-ntinde pe pervaz
În care munți te-ai încuiat febrilă?
Prin care timp ai rătăcit de mine?
În suflet plânge zilnic o reptilă
de-atâta dor nemărginit de tine
E atât albastru-n cer și pe pământ
c-abia de-și încropește iarba cale;
cu patimă și deznădejde cânt
și-afară plouă într-una cu petale
Degeaba-n ceașca de cafea
se-mbrățișează îngerii de negru,
pierdută ești pe veci, iubita mea,
la bietul suflet trage-un car funebru...
17 aprilie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu