Ne ducem prea mult, ne ducem prea mult,
prin timpul prea trist și confuz,
degeaba mai cântă sărmanul de sturz,
abia de mai pot să-l ascult
La fereastră destinul a stat și-a privit
cum trec prin tăcere postume,
de-atâtea nescrise cutume
îngerul între uși s-a strivit
Adio, îi spun inimii ninse,
să bați de acum cum știi tu,
să nu mai ții cont de se-aude un nu,
să m-arunci pe ruguri aprinse
Și de-o fi, prin imperiul de fum,
să se-ntoarcă aceeași cometă,
nemiloasă să tragi o rachetă
să rămână în urmă doar scrum...
17 aprilie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu