De atâtea vechi fărădelegi
îngerii au stins pe aici lumina,
te revolți, și lupți, și nu înțelegi
de ce-mparți cu asasinii vina
Când Patria din somnul ei te strigă,
nu răspunzi, asediat de viață,
vechi ecouri sufletu-ți intrigă
și nu se mai face dimineață
Cântă un cocoș pe pragul lunii,
greieri de cerneală ies din pântec,
parcă a venit sfârșitul lumii,
nimeni nu ascultă acel cântec
Peste tot doar lupte fratricide,
se salvează îngerii cum pot,
numai cine n-a-nvățat ucide
va ieși cu bine din complot
Zac contrabandiștii în fotolii
pregătindu-și scena de final,
fluturii reinventând magnolii
vor muri în sălile de bal
Contraindicații, ipoteze false,
soarele renunță la lumină,
e-ntuneric până și-n sinapse
și tot universul ți s-a-nfipt în splină...
Și nu se mai face dimineață,
dinspre tine încontinuu ninge,
și n-auzi, asediat de viață,
Patria ce n-a-ncetat să strige....
26 aprilie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu