De câte ori îmi trec prin suflet îngeri
și se strecoară timpul în eter,
dincolo de cuvinte stinse sângeri
cu toate cioburile ultimului cer
din care-au evadat surghinuite păsări
cu pliscurile îngropate-n gri,
prin mine trece nemilos un laser
în care toate morțile sunt vii
Și-n fiecare toamnă siluită
de vântul sinucis printre copaci,
prin ceața vieții trece o iubită
și nu întreabă nimeni ce mai faci
Ce-aștepți la pragul stinsului amurg
când clipele devin tot mai puține?
Vezi îngeri de-întuneric cum se scurg,
și-o chemi pe ea, dar numai toamna vine
21 octombrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu