Nu mai eram îngeri amândoi

Numai noi deasupra lumii, pe acoperiș,

departe de temeri și plângeri

Nu mai eram bărbat și femeie,

ne prefăceam în îngeri

Un fir de lumină curgea 

ca un glonț nevăzut

din ochii tăi de zăpadă

dinspre viitor spre trecut

De jur împrejur albastrul s-a împrăștiat

ca o pată de cerneală,

îngustă la început,

 baltă de sânge în scena finală

Atunci nu știam ascunsele taine

și, de deasupra lumii, de pe acoperiș,

veșnicia din ochii mei

nu putea fi înjunghiată de niciun șiș

Printr-o gaură neagră

oglinda diforma a privit înspre noi.

Am simțit că ți-e teamă

și am vrut să te strâng de mână,

dar nu mai eram îngeri amândoi

14 octombrie 2017