N-ai sărit linia orizontului, copilărie

N-ai sărit peste linia orizontului, copilărie,

ești încă aici, locuiești

 în această carcasă cu înfățișare de om în toată firea,

pedepsit de legi dumnezeiești

să nu cunoască niciodată strălucirea

 soarelui în amurg.

Calul cerului murg

încă paște iarba încolțită 
sub frunzele cărunte

și bea apa izvoarelor sărate de munte.

Încă îmi trec peste inimă
 privirile de lună nouă

și alerg desculț după fluturi 
prin rouă

până mi-ajunge sufletul 
pe întâia alee

unde am îmbrățișat curcubeie

N-ai sărit peste linia orizontului, copilărie,

fără mine n-ai ști ce să faci prin pustie

20 octombrie 2017