În seara îmbrățișării de himeră,
curgeau izvoarele pervers,
umbra se rătăcise-n altă eră,
ceasornicul se învârtea invers
Nu mai era nimeni în pieile noastre,
atârnau pe o sârmă de telefon
printre păsări de mare, albastre,
amețite de glasul Celinei Dion
Sufletele se amestecaseră de nu mai știau
care le este închisoarea, rugul,
se-aprindeau, se stingeau, fumegau,
treceau unul prin altul cu plugul
În seara din urmă, din cerul senin
curgea ca o lavă albastră, asfaltul,
îngerul a întins paharul cu vin
și-am băut aruncându-ne unul în altul
21 octombrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu