Noapte de octombrie

Plouă. Tăcerea s-a îngropat în pereți,
plânge definitiv vița de vie,
prin sânge circulă bureți,
iar noaptea umblă îmbrăcată-n ie

smulgând copacii ruinați de dor,
pe care nu-i sărută nicio zână,
și-n tot acest îngălbenit decor
se-ntinde ca un șarpe-o mătrăgună

Curg amintirile prin felinar,
venind de nicăieri, plecând oriunde,
se sparge-n suflet ultimul pahar,
sub ușa interzisă se ascunde

și-aprinde frunzele nedezlipite
de scoarța timpului subțire,
să ardă milioane de iubite
ce au lipsit la ora de iubire

Să lumineze noaptea ca o torță
în urma căreia aleargă câini,
octombrie se stinge-n forță
și vântu-abia mai dă din mâini

Cântă orchestra melodia tristă,
se-ascunde-n întuneric spaima nouă,
această noapte parcă nu există,
prin găurile sufletului plouă


23 octombrie 2017