Îți dă târcoale toamna, doamnă,
și tu nu ești din somn trezită,
n-auzi cum pică frunzele
din ochii mei de ebonită
Și parcă nu mai ești acasă,
aseară te-am visat prin nori,
tu cea dintâi, cea mai frumoasă
și mai pierdută dintre flori
Îți lași copacii să se teamă
îmbrățișați de vânturi gri,
și-ți dă târcoale toamna, doamnă,
și nu înțeleg de ce-ntârzii
la întâlnirile de seară
uitate prin pierdute burguri,
îți dă târcoale toamna, doamnă
venită de la mine din amurguri
9 octombrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu