Călătoria perfectă

Pe aceste străzi paralele, umbra-mi trece
pe dinainte, ca un eschimos
fugit dinspre Polul Nord înspre Polul Sud
fără omul frumos

Inima orașului a încetat să bată,
blocurile gri și-au tras obloanele,
fierb în tuciuri de aluminiu
obișnuitele adaosuri la viață, bulioanele

Numai inimile noastre bat orele
strivindu-se-n ceasuri separate
până când alte umbre se strecoară târâș
prin ferestrele degerate

Ți-aș spune ceva mai întâi,
să nu apuci să-mi strici discursul,
dar noaptea-și întinde ca un șarpe picioarele
urmându-și cursul

Ne-am cumpărat bilete la clasa întâi
printre amfore grecești, fără toarte,
pentru călătoria perfectă
dinspre viață spre moarte


21 februarie 2018