Bate viscolul cu noaptea în fereastră,
luna i-a alunecat pe lângă mâini,
de-o să fie iarnă-n spaima noastră
coace din zăpadă niște pâini
Să hrănim, iubito, fiarele pădurii,
le e foame, și-au ieșit din minți,
colții le-au crescut în cerul gurii
și-ar mușca cu poftă din părinți
Să aducem pacea mondială
nopților crescute în țesuturi,
cântă bluesuri cântăreața cheală
și se-aprind ninsorile pe ruguri
Bate viscolul cu noaptea în fereastră
stalagmitele se sinucid în grup,
mâna lor prelungă și albastră
îmi așază inima în trup
16 februarie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu