Desculț prin golul din jur

După fiecare călătorie prin golul din jur,

cu picioarele desculțe, adeseori însângerate,

mă opresc la râul sărat

și-mi spăl rănile, iernile degerate

Mă așez pe o piatră și stau

cu picioarele-n apă până când

pielea se încrețește, devine mai albă

 ca o lebădă prin lagună trecând

Mă simt mai curat chiar și atunci

când pulberea zilelor sfărâmate de vară

se așează în straturi groase

peste țesuturi, peste inimă, peste țară

Întotdeauna o mare iubire

îi face loc singurătății

Bat fluturii din aripi precum stafiile

răstignite pe zidurile cetății

După fiecare trecere în revistă

a vulturilor ce-mi ciugulesc ficatul, cu tehnici recente,

urc Himalaya mea

ca un hamal de sentimente

Copacii mă privesc, prefăcându-se uimiți,

întrebându-mă uneori, din complezență:

”Încă n-ai atins cerul cu degetele,
traficantule de inocență?”

Desculț, îmi continui călătoria prin golul din jur

ca un Ulise căutându-și zilele frumoase

Prin deșertul reinventat curge un râu

care abia așteaptă să-mbrățișeze picioarele melodioase

4 februarie 2018