Cade aurora boreală

Cade aurora boreală
prin taigaua sufletului meu,
ca o dimineață în camera goală
din care-a plecat Dumnezeu

fără să-și bea cafeaua amară,
din ceașca de mirări albastră
Cade aurora boreală
peste ce mai e din viața noastră

Nimic n-o să mai fie la fel
după ce trec cocorii în marș
sfâșiind amintirile 
ascunse-n munții inimii, uriași

Orizontul își întinde oasele-n ger
până când stalactitele-i dau de știre
că locuiesc în același cer
în care nimeni nu renunță la iubire

Copacul surprins de atâtea uitări
își reazemă fruntea de curcubeu
De undeva, din viața viitoare, 
cade aurora boreală peste sufletul meu


13 februarie 2018