Nu-i nimeni în zid să șteargă cu guma dinlăuntrul,
bătăile de ciocan pneumatic ale inimii oarbe,
aș putea prin tencuială să intru,
să simt întunericul cum mă soarbe
Cineva ar fi trebuit să dea sonorul mai tare,
să fie acolo, să pășească încet,
până se sparg în difuzoare
sentimentele lipite de suflet cu aracet
Uneori se aude o umbră cum calcă șovăitor
zgârâind cu ghearele ascuțite aorta,
Nu-i nimeni în zid, un cocor
a fugit luând cu sine escorta
Unde a fugit, nu se știe precis,
în sânge cresc fantomatice tundre,
ce-a fost să se scrie, s-a scris;
nu-i nimeni în zid îngropatelor umbre...
6 februarie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu