marți, 6 februarie 2018

Nu-i nimeni în zid

Nu-i nimeni în zid să șteargă cu guma dinlăuntrul,
bătăile de ciocan pneumatic ale inimii oarbe,
aș putea prin tencuială să intru,
să simt întunericul cum mă soarbe

Cineva ar fi trebuit să dea sonorul mai tare,
să fie acolo, să pășească încet,
până se sparg în difuzoare
sentimentele lipite de suflet cu aracet

Uneori se aude o umbră cum calcă șovăitor
zgârâind cu ghearele ascuțite aorta,
Nu-i nimeni în zid, un cocor
a fugit luând cu sine escorta

Unde a fugit, nu se știe precis,
în sânge cresc fantomatice tundre,
ce-a fost să se scrie, s-a scris;
nu-i nimeni în zid îngropatelor umbre...


6 februarie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu