Voi muri în picioare

Toți zeii înșeuați la mare
mă imploră să mor în picioare,
să nu le dezamăgesc morțile,
arunc în stele cu porțile
până se sparg în oglinzi,
de unde îngerii livizi
cad în acolade, în paranteze,
în locul aripilor, le-atârnă proteze

Toți lașii născuți fără umbră
îmi caută timpul prin tundră,
să-i numere pașii, vertebrele,
gândurile nerostite, integrele
Nu strigă, e teama de ecouri;
măști umblătoare, cavouri
rătăcite în viața obscură,
în locul ochilor e-o fundătură

Prietenii vor să mor în picioare,
acum și-n toate viețile viitoare
de unde am venit prin amurguri,
ca un soare strivit de ziduri, în burguri,
peste care au călcat desculțe domnițe
cărând roua ochilor în cosițe.

Mă strigă copacii cu vârfuri de ger
și-un înger de zăpadă desenează pe cer
căderile de om, întâmplătoare;
facă-se voia ta: voi muri în picioare...


10 februarie 2018