Și tot ce am, de fapt, îți aparține

Tot ce ți-am luat cu forța minții mele,
stelele ce ți le-am spart de geam,
toți fluturii ce zboară în atele
în viața viitoare-i tot ce am

Și tot ce am, de fapt, îți aparține,
de la-nceput și până la sfârșit,
amurgul nu mai știu cu ce tren vine,
dar știu c-aduce primul răsărit

S-atâtea roluri inversate-n oră,
că bat secundele în ritm de melc
aceeași boreală auroră
pe care de-o eternitate tot încerc

s-o înrolez la timpul tău, femeie,
să-ți lumineze chipul când nu sunt
în preajma ta, mai mult decât idee,
ascultă-mă când vrei și când te cânt

Și să nu uiți: ești fiecare parte
ce urcă-n mine treptele divine,
ești tu, coperta mea de carte,
și tot ce sunt, de fapt, îți aparține...


13 februarie 2018