Așa cum am anticipat, obsedații de Cruduța vor cu orice preț să-i mănânce puța. L-au trimis la înaintare pe unul Tândală Tândărel care abia de-i ajunge șefei DNA cu fruntea la buric. Se gâdilă nebuna, ceva de speriat. * Dacă tot nu se putea abține și trebuia să revoce ceva, domnul Tândărel trebuia să suspende legea gravitației. Oricum, în România, nu se respectă * Pentru proștii care o fac pe deștepții: șefa DNA este simbolul luptei împotriva corupției deșănțate a politicienilor penali pentru care hașmangleala este un mod de viață. Asta e percepția publică, în ciuda rateurilor pe care le-au dat unii procurori slab pregătiți profesional sau pur și simplu ticăloși. Iar într-o țară intrată în metastază din cauza hoției adusă la rang de artă, setea de justiție este neostoită. Poate că se fac greșeli - și se fac - în lupta anticorupție, dar cea mai mare eroare ar fi anihilarea ideii de justiție. Țara e pe butuci, iar puținii oameni activi, inteligenți, demni, care încă n-au părăsit-o, o vor face curând dacă fărădelegea nu va mai avea un adversar pe măsură. Iar voi, cei cărora v-au spălat creierii capului televiziunile de manipulare și desfrâu, încercați să deschideți ochii! Cruduța a devenit simbolul luptei împotriva Mafiei și pentru că din interiorul clasei politice nu a mai apărut niciun justițiar credibil. Doar circari teleghidați. Acesta-i tristul adevăr, ce s-o mai bălăcim. * După zece ani petrecuți pe străzile Timișoarei, un om al străzii, altul decât Grindeanu, și-a găsit un loc de muncă cu ajutorul unui sportiv. Imediat, Fiscul s-a năpustit asupra fostului miner, de naționalitate maghiară, ca să recupereze cei 44 000 de lei datorați ca urmare a unor amenzi date cu generozitatea-i caracteristică de Miliția locală, pe vremea agoniei sale. Trăim într-o societate schizofrenică care și-a pierdut orice urmă de umanitate. * Franța revine la formele clasice de educație considerându-se că 50 de ani de experimente au însemnat ”timp pierdut”. Se dorește întoarcerea la practicile simple, eficiente, clare și la restabilirea disciplinei clasice întrucât statutul profesorului s-a degradat îngrijorător. Profesorii trebuie să aibă autoritate, iar revenirea la valorile tradiționale, inclusiv predarea filosofiei și a limbilor clasice (latina și greaca), ”este o necesitate”, a precizat Jean-Michel Blanquer, ministrul de resort. În vreme ce francezii fac apel la tradiție, învățământul românesc se modernizează permanent de nu mai știi care-i profesorul și care-i elevul. * Dar nici americanii nu se lasă! Trump a propus înarmarea profesorilor ca să-și poată împușca foștii elevi. Și, dacă va fi cazul, și pe aceia care și-au uitat caietul acasă. * Judecătoarea Geanina Torceanu, mituită de clanul de (autointitulați) mafioți Becali cu 185 000 de euro, a fost condamnată la 7 ani de pârnaie. Cristi Porcea a fost achitat întrucât domnia sa doar o cotârcea pe Geanina, după cum își amintește cu nostalgie și orgasm împricinata. Paralele pe care le primea în preludiu, considera că fac parte din ritualul împerecherii negustorului de butelii cu doamna legată la ochi cu portjartierul. Așa o fi fost, n-avem de unde să știm, n-am fost acolo, ne pregăteam pentru Liga Companionilor, numai că foștii colegi în straie negre și cu ciocănelul în mână au fost de altă părere. Cât despre întoarcerea scriitorilor în biblioteca cu zăbrele, nu poate fi decât un pas înainte pentru literatura română de gang. Așa că să nu vă mire dacă frații Becali vor scrie Codul Penal, ediție revăzută și adăugită. Nici n-ar fi un efort prea mare. Ar trebui să dea o simplă declarație în care să își povestească viața. * Ia să ne împrospătăm memoria minții și să ne amintim biografia lui Giovani cel care striga, arătându-se cu degetul: ”asta înseamnă să fii mafiot!” * Șirul scriitorilor amenințați cu libertatea nu se mai sfârșește. După marii clasici Gheorghe Copos, Gheorghe Becali și Gheorghe Popescu (trei, Doamne, și toți trei...Gheorghe!), la porțile Academiei bate cu copita de mafiotozaur și Giovani Becali, acest Balzac de Hazna, căruia familia îi zicea Ioan, dar lui nu i-a plăcut că prea suna a prost. E posibil să fi avut dreptate. Tovarășii de coțcării îl strigau ”Giovani! 6, miliția...”. Nu vă speriați, nu erau organele, dar turiștii străini care intrau în afaceri valutare cu tânărul bagabont constatau asta mult prea târziu, când numărau ziarele tăiate după dimensiunile bancnotelor. Acestui derbedeu arhaic i-a plăcut dintotdeauna hașmangleala de duzină, găinăria, pe care a ridicat-o la rang de artă postmodernă. Cariera și-a început-o în fața cinematografului ”Patria” unde făcea bișniță cu bilete. Ulterior s-a perfecționat în metoda ”Maradona”, pe care v-am descris-o mai la deal, și, după același principiu al fugii de milițieni, a devenit colecționar de ceasuri, pe care anterior le împrumuta de la străini ca să le admire. După deranjul din decembrie 1989 a trecut la alt nivel; găinăriile cu fotbaliști. Cum, necum, după un periplu prin străinătate, unde a reușit să îmbrobodească o columbiancă că e italian și să-l accepte ca soț până când poliția i-ar despărți, s-a aciuat pe lângă naționala Bulgariei reușind să-l transfere pe Nașko Sirakov. De aici încolo porțile îmbogățirii fără muncă și-au rânjit larg dantura. A reușit să facă multe parale, mai ales că a fost un fel de pioner pe piața românească a transferurilor, unde marfa era ieftină, multă și bună. Hagi, Popescu și ceilalți corifei ai generației de aur l-au transformat dintr-un șmenar destul de foarte talentat într-un dealer de marfă cu valoare adăugată. Dar neamul prost își dă în petec oriunde l-ai duce și orice i-ai face, așa că, în loc să se mulțumească cu averea fabuloasă pe care a făcut-o mai mult prin noroc decât datorită priceperii, și-a reamintit că la bază este găinar și ar fi păcat să-și trădeze vocația. A fentat statul, cluburile și, probabil, fotbaliștii, cu milioane de euro numai pentru că își imagina că este mafiot din filmele italiene și își permite să-și toace averea la ruletă. Ba, mai mult, nefiind mobilat la mansardă decât cu viclenie tip ”Gara de Nord”, se mai și lăuda-n gura mare că e gangster cu Rolls și Rolex și că preferă să fure și să ajungă la pârnaie decât să fie sărac cum sunt ziariștii ăia care put și pe care i-ar face de la genunchi în jos ca să nu se mai lege de fărădelegile lui. Nimeni nu l-a luat în serios pentru că ar fi fost o chestie dacă i-ar fi făcut pe ziariști de la genunchi în sus, în zona crepusculară căreia mioriticii îi zic, cu delicatețea proverbială, mânerul burții.
Totuși, visul i s-a împlinit pe jumătate, că a reușit să ajungă la țuhaus, de unde nu s-au scurs prea multe informații în legătură cu ce a făcut în nordul sau, după caz, în sudul corpului omenesc. Cert este că a fost un deținut model, așa că din condamnarea de 6 ani și 4 luni a executat, cam în dorul lelii, 1 an și 8 luni, fiind cu valizele pregătite pentru un transfer în Uniunea Scriitorilor pe Pereți. Că a scris (și el!) două cărți cu un profund caracter științific, adică exact câte citise în întreaga viață, în total, cu Victor, fratele său de ghidușii și recluziune academică. Le citiseră cu ocazia împlinirii vârstei critice de 14 ani și se intitulau ” cărți de identitate”. Ba, mai mult, judecătorii de la Medgidia, această curte de la Haga a românilor cu apucături literare, care se cam dau în bărci cu autorii, au apreciat pozitiv, ca să zic așa, activitatea neștiută din penitenciar, unde nu a dat cu rașpila prin atelierul de dulgherie, ci a fost translator de spaniolă!
După cum se știe, sau măcar se bănuiește, Medgidia e situată în Peninsula Iberică, la o azvârlitură de băț de Madrid și doi scuipați de Barcelona. Și pe la Poarta Albă mișună, cât e ziulica de lungă, în căruțe colorate, spaniolii. Că nu știu dacă sunteți la curent, dar în România e invazie de spanioli. Migrează în neștire spre țara noastră în căutarea unei vieți mai bune. Și care, conform tradiției lor ancestrale, fură și violează non stop. Și în loc să-și recunoască originea se dau italieni, urmași direcți ai Imperiului Roman. D-aia era neapărată nevoie de un translator de spaniolă plămădit din aceeași tărâță. Și așa a ajuns Giovani dintr-un mărunt traficant de carne vie îmbrăcată în șorturi fără suspensoare și tricouri fără buric, translatorul ideal pentru justiție, un respectabil om de litere care-și traduce singur sentințele judecătorești și celelalte opere complete în câte limbi vrea el. Și până la urmă s-a dovedit, cu argumente irefutabile (ce cuvânt frumos!), că a avut dreptate: asta înseamnă să fii mafiot! Așa că Giovani a fost eliberat și... rearestat. Vai de biblioteca noastră! * Gabriela Vrânceanu-Firea zice să nu lăsăm Internetul ”la voia nimănui”. Cine o fi nimănui ăsta, de și-a ieșit doamna din fire? O fi Dragnea? Că și PSD-ul a început să fie al nimănui...* Fifor de la Apărarea împotriva gândacilor de Colorado mai vrea să cumpere 40 de avioane F13-14-15-16, că l-a prins atât de tare nebunia înarmării că nu mai poate dormi noaptea. Nu mai intru în detalii, nu vă mai povestesc cât costă dileala asta, trec direct la concluzii: măi, saltimbancilor, voi chiar nu sunteți sănătoși la cutia ucrainiană? Nu-mi răspundeți, cunosc răspunsul. * O curvă de procuror portocaliu a vrut să ia la ștangă o vestală din clanul de papă-lapte Cosma. Nu se știe dacă a reușit -înregistrările sunt neconcludente din cauza botoxului - cert este că, vorba unui filosof de Vaslui, ”a cam paradit-o”. Mă rog, marele derutat a pus o întrebare retorică, dar până și noi ne-am prins că e un silogism filosofic. Un truism sexual. * Știați că, în România, dacă ți-ai pierdut un picior, o mână, sau un alt organ, tot trebuie să mergi anual la o comisie medicală care să se convingă că nu ți-a crescut la loc? Dacă nu ți-a crescut, ai noroc, primești în continuare pensia de handicap. În schimb, dacă ți-a crescut, alupigus, după exemplul legiuitorului. * Când miniștrii se numesc Anton Anton sau Toader Tudorel, e aproape firesc ca guvernul Liviu Vasilica să dea în gropi pas cu pas. * Iar a uitat OMV să plătească redevențele (pentru extracția de gaze) statului român. Ca și ROMGAZ, dar ăștia măcar fac parte din familia de gangsteri pentru care a frauda Bugetul intră în fișa postului. Nici n-au mult de plată: doar 1,7 miliarde de euro! Oare mai interesează pe cineva fraudarea resurselor țării câtă vreme singura cultură înfloritoare este corupția? Nu, dar îmi place să se știe. * Un jurnalist care n-a chiulit la orele de fizică, l-a întrebat pe ministrul Anton Anton ce este curentul electric. Dl. prof. universitar, inginer la bază, i-a răspuns de la înălțimea misiei sale: ”Ești nesimțit!” Răspuns greșit. Ziaristul îl întrebase ce este curentul electric, nu cum este ministrul Energiei. * Singurul ciclop care ar putea seca Prutul dintr-o sorbire (cu toată gheața de la mal inclusă), va deveni bunic pentru a patra oară. Asta-i marea unire pe care a reușit s-o facă Băsescu prin intermediul fiicelor sale: unirea dintre yng și yang. Dacă Marele Consumator n-ar fi stat cât e ziulica de lungă să se uite cu un ochi la făină și cu altul la slănină și ar fi satisfăcut cu promptitudine dorințele consilierelor prezidențiale ”cu ugerul la vedere”, ca să cităm din Monstrul cu Barbă, ar fi putut fi și tată pentru a patra oară. * Protestatarii de rât vechi au aruncat cu portocale roșii de Sicilia înspre DNA și ideea de justiție. Ei vor o țară în care justiția să se facă la partid, la mica înțelegere, de către lupii îmbrăcați în piei de oaie. Unii dintre acești nefericiți chiar cred că lupii le vor da pielea înapoi...* Cristina Neagu câștigă 22 000 de euro pe lună la CSM București, din bani publici, ceea ce a inflamat spiritele unor tolomaci. Stați, mă, în banca voastră! Fata asta merită mai mult decât atât. Cine crede altceva, e un prost. * Mulți proști erau și pe vremea lui Vlad Țepeș, dar, după cum ne povestește Adi Sfinteș în Istoria Necenzurată a Românilor, existau soluții. Din lemn de salcâm. * Turcii se zgâiau la Giurgiu. Țepeș îi anunță pe ostași: ”- Băi, îngerașilor, mergem la război. Nu e simplu deloc, că turcii sunt mulți ca frunza de marijuana. Dar, cu vitejie, îi facem. Așa că rețineți esențialul. Cine se gândește la moarte, acela să nu meargă cu mine, să rămână aici.
N-a cârâit unul, c-avea șanse apreciabile să decedeze instantaneu, fără prea multe fasoane, că asta vroia să spună Vlad cu rămasul pe loc. După ce a omorât la turci de s-a plictisit, Vodă s-a retras, din motive numerice, către Transilvania, unde s-a apucat să facă inventarul oștirii. La numărătoare nu lipseau mulți, doar vreo câteva mii care se dăduseră de partea lui Radu cel Frumos, adus la ștangă de Mahomed al II-lea. Pe cei răniți în amorul propriu în proporție de 110 la sută (că unii depășiseră planul la răni, aveau și câte trei-patru), i-a împărțit în două categorii, după locul de unde le curgea sânge. Pe aceia cu însemne culturale în părțile dorsale, de la ceafă până la noadă, i-a bifat la categoria LTH, adică lași, trădători, homosexuali, iar pe cei cu lovituri primite în zonele luminoase, de la felinare și până la coadă (c-am uitat să vă spun, dar valahii aveau coada-n față pe vremea aceea), i-a fixat în grupa sanguină, foarte rară, VVV, adică viteji, vindicativi, valahi. Așa că pe cei cu LTH negativ i-a tras în țeapă numai după ce le-a presărat sare pe răni, ca să fie distracția condimentată suficient, iar pe vevești i-a avansat dându-le, în semn de recunoștință și neasemuit respect, numeroase moșii iluzorii, întrucât tocmai își pierduse tronul și-i convenea de minune să fie darnic cu toți aceia care-l slujiseră din multă teamă și cu foarte puțină credință.. Ăsta era Țepeș și vorba unei dame de largă respirație națională, ”pe Măria Sa nu te puteai supăra că el una-două îți făcea bucuria, știți obiceiul lui, nu mai insist. Ce vremuri de neuitat! Nu se mai întoarce ele să ne fie bine și nouă, cotoarbelor, care mai practicăm câte o meserie tradițională. Că ne ajunge cât am tras cu turcii după revoluție și reformă...” * Promoușăn: Nu știți ce-s ăia vampaiări? Vai de capul vostru! În condițiile astea trebuie să urmăriți neapărat episodul viitor, intitulat ” Interviu cu un vampaiăr”, fiindcă trebuie să vă cultivați neîntârziat. Altminteri nu mai pupați voi nici intrarea în Europa, nici lumina de la coada calului. Să nu ziceți că nu v-am spus.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
25 februarie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu