Ai crescut în pielea mea
respirând sângele, cenușa viitoare, meningele;
până la cer s-au întins brațele tale albastre, subțiri,
îmbrățișând aerul, zborul cocorilor
evadați de la balamuc
Îți mirosea părul a ploaie
amestecată cu frunze amare de nuc
Ochii au traversat retina mea
sorbind cu lăcomie verdele crud,
pășești tiptil pe Calea Lactee,
să nu trezești stelele moarte,
să nu te aud
Sufletul s-a hrănit cu jăratic
din sufletul meu bântuit
de motive bizare, de abise;
ce mult ne-am iubit
în toate viețile viitoare, în vise
Îmi pipăi inima din care crește
copacul desfrunzit de erori,
umbrindu-mi privirea,
călătoria prin nori
27 iulie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu