Din inimă-au plecat spre orizontul stins
metaforele unei lumi apuse,
de câte ori cuvântul l-am atins
au sângerat culorile opuse
Și-au sângerat și visurile ninse
din alt destin, surpat de tragedie,
pe unde trec cu farurile stinse
cocorii înspre-o altă galaxie
De bună seamă ne vor fi iluzii,
și pete ne vor fi pe etichete,
iubirea e o rolă de confuzii
pe care trec iluziile bete
Și toate câte ni se-ntâmplă
de câte ori m-apropii de cuvânt,
sunt consecința norilor din tâmplă
ostracizați în fiecare vânt
ce bate dinspre tine înspre clipă,
ca într-un carusel nedeslușit,
iubito, împrumută-mi o aripă,
să zbor din mine însumi, în sfârșit!
17 iulie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu