Recurs la credință

Rareori călătorim în noi,
sugrumați de spaime, de cuvinte,
ne-am fi, de am putea, eroi
pe cărarea pierdută în minte

Nici nu ști ce să zici de aceste proteste
ale timpului ce curge meschin,
Dumnezeu inventează pretexte
și ne întoarce cu-n veac în destin

să-nțelegem că suntem iluzii,
a ceea ce-am fost și-am putea să mai fim,
că lăsăm să ne toace confuzii,
adevărul despre noi să nu-l știm

Din povești coborâți în aceeași secundă,
pe aceeași planetă, în același surâs,
amarul îl lăsăm să pătrundă
prin clepsidra ce tocmai s-a scurs

Sunt ceva mai presus de ființă
aceste înserări ce ne bat la fereastră,
să facem recurs, așadar, la credință,
ca viața să devină albastră


29 iulie 2018