Viața noastră e o mână de apă
ce se prelinge printre degete,
pe ore, minute, secunde,
provocată de sentimente fecunde
Căderea ne amețește. Rareori
ne agățăm de culorile vreunui curcubeu
întâmplător
Atunci prăbușirea ne pare înălțare,
fiecare piatră ce sparge ferestrele Atlantidei
strălucește fals, ca un soare
înrobitor
de care și țesuturilor rupte
le e dor
Se adună laolaltă șuvoaiele,
din delta inimii evadează rechini,
ne strecurăm precum gunoaiele
risipite de vânt
printre spini
Da, Apostolul Pavel avea dreptate:
viața noastră-i o mână de apă
ce se scurge printre șerpi veninoși,
ostracizați de mare
în ochi alunecoși
2 iulie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu