Pe sensul interzis

Poate nu-i imposibil, poate putem visa
că noi nu mai suntem pe lume
singurii martori absurzi
ai vieții și-ai morții în hume

Poate se va schimba și va fi chiar sublim
să ne scriem povestea din sânge,
pe ziduri, pe pietre, pe alge,
pe-nserarea ce-n sine ne strânge

Poate că s-ar putea ca secundele-n oră
uneori să mai bată magie,
dinspre ieri înspre azi, dinspre mine spre tine,
să fie ce-a fost și n-a fost să mai fie

E un joc imposibil iertarea în doi,
pe o scenă ce înnoadă dezastre,
și totuși, și totuși, iubito,
alte legi guvernează din astre

Și tocmai atunci când zăpezile cern
nemiloase otrăvuri solare,
un înger albastru aduce un semn
să fie-n destin și această-ntâmplare

Pe calea ferată trec trenuri
ce taie sufletul și-l aruncă-n noroi,
dar poate de data aceasta
ne-om agăța de scară amândoi

Și-n gara părăsită cu tristețe
pe unde vechi căutători de iarbă vin,
vom apuca și noi, o clipă,
să ne-amintim de ce ne mai iubim

Va trebui să recunoaștem totul
de câte ori oglinda ne privește,
sau să jucăm pân la sfârșit în drama
în care am jucat dumnezeiește

Ar fi păcat, mare păcat, desigur,
și spectatorii ninși din primul rând
n-or înțelege ce se-ntâmplă-n piesă
și ar pleca acasă mai curând

Iar noi, eroii propriei iluzii
și-ai unor fapte de neînțeles,
vom trage ultime concluzii
fugind din noi pe calea de acces

Atunci nu va mai fi în frază niciun poate
și niciun dacă, niciun nu,
însingurați în propriile visuri
nu vom mai fi decât un eu și-o tu

răpuși de existența primitivă
și imposibil de descris,
și n-am avea, iubito, dreptul
de-a circula pe sensul interzis


30 iulie 2018