Nu vreau să aud nimic,
nici măcar ceasul inimii, niciun alt adevăr,
numai degetele tale vreau să le simt
cum îmi trec ca o părere prin păr
Mi-amintesc cum ochii suavi,
aprindeau lumini la fereastră,
să citească povestea ce-am scris-o pe suflet
cu toată cerneală albastră
Între noi nu erau decât bătăile inimii.
”Așa e fericirea?”, m-ai întrebat odată.
N-am știut să răspund,
îmbrățișați sub o lună drogată
Nu vreau să aud nimic, nici vântul cum bate,
nici marea cum plânge spre sud,
vreau să ascult doar povestea aceasta
dintre bătăile inimii ale timpului crud
29 iulie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu